ATENTIE! Este necesara PROGRAMAREA pentru antrenamentele care au loc de LUNI pana VINERI la ora 19.00 si la cele de SAMBATA, de la orele 11.00 si 12.00, din sala mica.

Miinea Alexandra:”Cori a reusit sa faca cu mine in 3 luni ce n-a reusit tata in 16 ani”

alex

Numele meu e Alexandra. Povestea mea a inceput in urma cu 4 ani de zile, cand mama m-a inscris la un concurs care se numea ”Slabeste cu Cori Gramescu in 90 de zile”. Pe vremea aceea eram in Slatina, in clasa a 10-a, si aveam 95 kg. Mama nu mi-a spus despre acest concurs, ci m-a anuntat dupa ce a aflat ca eram una din cele 5 castigatoare. La inceput am refuzat, deoarece Cori era in acea perioada antrenoare la emisiunea ”Marele castigator”, iar eu am crezut ca o sa fie difuzata si evolutia mea si imi era rusine de mine, de greutatea pe care o aveam. Insa, ulterior, am aflat ca povestea mea nu o sa fie filmata/difuzata si, deci, am acceptat. Au fost 3 luni cam grele, deoarece in timpul saptamanii faceam sala la Slatina, iar vinerea si sambata veneam, saptamanal, la Bucuresti. Insa a meritat pentru ca rezultatele s-au vazut repede.

Primul antrenament mi s-a parut foarte greu, deoarece eu nu eram obisnuita cu sportul si, mai ales, cu aerobicul, care te solicita foarte mult. Imi aduc aminte ca intram la orele Paulei si ieseam de acolo lesinata. Imi amintesc ca dupa prima ora cu ea, l-am sunat pe tata suparata ca nu mai vreau sa vin aici, deoarece mi s-a parut mult prea greu, pentru cum eram eu obisnuita, dar el m-a incurajat si mi-a spus ca o sa ma obisnuiesc.

In momentul de fata am o relatie serioasa, pot spune, cu sportul. Imi place sa fac sport, nu rezist mai mult de 2 zile fara sa nu vin la sala. Daca nu vin, nu ma simt bine nici fizic, nici psihic, sportul imi imbunatateste starea de spirit foarte mult. La LadyFit m-am reintors dupa 3 ani de la momentul la care am cunoscut-o pe Cori, adica atunci cand am venit la facultate in Bucuresti. Nu m-am gandit nicio secunda la o alta sala atunci cand am venit aici, deoarece ma simt legata de acest loc unde am slabit 35 kg. Este locul unde am invatat ce inseamna sa faci sport si sa o faci cu drag, nu de nevoie, si asta cred ca m-a ajutat foarte mult. In plus, toate fetele si doamnele care se antreneaza aici sunt de gasca si imi dau un vibe bun indiferent de starea cu care vin la sala.

La inceput fugeam de orele cardio, mai precis de Dalanda, dar acum le prefer cel mai mult, deoarece imi dau energie si cred ca sunt facute pentru mine. Imi plac si orele la saltea, sunt relaxante, dar prefer mai mult cardio. Fac sport de placere, am miscarea in sange de ceva timp, pentru mine sportul nu este ceva obligatoriu sau un loc unde vin pentru ca trebuie, o fac din suflet si pentru ca imi place. Dar, in primul rand, imi place acest loc. La un moment dat am schimbat sala pentru o luna, deoarece ma durea spatele si simteam nevoia de aparate, dar n-am rezistat prea mult acolo, nu mi-a placut. De fapt, nu cred ca imi place alt loc decat acesta, LadyFit.

La LadyFit am invatat ca nu se face sala, se face sport, am invatat ca trebuie sa vii indiferent de starea de spirit pe care o ai, pentru ca fetele se vor ocupa sa te faca sa te simti bine si sa pleci acasa cu zambetul pe buze. Aici am invatat sa lucrez in echipa si sa ma simt bine cand fac asta, fara sa ma simt intr-o competitie.

As recomanda LadyFit din mai multe motive. Primul este datorita antrenoarelor. In special pentru Dalanda, pe care o admir foarte mult, pentru cat de mult isi da silinta sa ne invete, sa ne ajute si sa ne corecteze. Am momente la orele ei in care ma uit la ea (mereu ma pun langa ea, in fata) si ma gandesc: ”Doamne, cand o sa arat si eu asa? Sau o sa arat vreodata?” Sau doar ma uit la ea si prind energie, desi sunt lesinata si simt ca nu mai pot. Sunt o gramada de ore frumoase, de la cele mai usoare si relaxante, pana la cele mai grele si solicitante. Eu am fost cam la toate, mai putin la yoga, deocamdata, si n-a existat ora sa nu-mi placa, chiar daca prefer cardio.

Despre mine pot spune ca sunt un om norocos, chiar ma consider asa prin faptul ca atunci cand eram mai mica am participat la acel concurs cu Cori, m-a educat foarte tare, m-a facut sa devin pasionata de sport, sa nu pot sa mai stau fara el, chiar daca pasiunea mea, dupa sport, sunt dulciurile si nu pot renunta la ele. Aceasta este slabiciunea mea.

Cori are un loc special in inima mea pentru ca e cea care, timp de 3 luni, m-a indrumat, dar m-a si certat ca mancam aiurea. Insa m-a felicitat pentru ce-am reusit sa fac de fiecare data cand ne intersectam la sala. Ii multumesc si o privesc cu un drag mare pentru ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum. Imi aduc aminte cum, in ziua cand s-a terminat concursul, tata i-a dat un buchet de flori si i-a multumit cu lacrimi in ochi pentru ce a realizat cu mine, pentru ca ce n-a putut el in 16 ani, ea a realizat in 3 luni. Cam asta este admiratia mea pentru Cori, pentru fete si pentru aceasta sala.

Pot spune ca sunt un fan adevarat, deoarece mie mi-a marcat viata intr-un sens bun.